Lumina albastră emisă de ecrane și efectul său asupra ochilor -

În ultimii ani, expunerea crescută la ecranele televizoarelor, computerelor și telefoanelor, – dispozitive pe care le folosim în fiecare zi, fie pentru divertisment, fie la locul de muncă – poate provoca modificări în starea de sănătate a ochilor noștri. Acest lucru se datorează, în mare parte, luminii albastre pe care aceste dispozitive o emit.

Având în vedere funcția și structura ochilor, aceștia sunt mai predispuși la deteriorarea provocate de razele de lumină, în special la nivelul retinei. Această lumină poate avea lungimi de undă diferite, unele dintre ele nu sunt perceptibile pentru ochiul uman și pot fi dăunătoare dacă suntem expuși la ele pe o perioadă lungă de timp, de exemplu la lumina albastră.

Compoziția luminii solare

Lumina soarelui este compusă din diferite unde de lumină care au o lungime caracteristică măsurată în nanometri (nm). Lungimile de undă ale luminii optice includ ultraviolete (100-400 nm), lumină vizibilă (400-760 nm) și infraroșu (peste 760 nm).

Lumina soarelui este esențială pentru multe dintre procesele noastre biologice, inclusiv pentr producția de vitamina D în piele, pentru vedere și ritmuri circadiene. Unul dintre cele mai importante ritmuri circadiene este cel care reglează ciclul somn-veghe.

Percepția vizuală

Percepția vizuală este un fenomen foarte complex. Acesta începe atunci când radiația electromagnetică din lumina soarelui ajunge pe retină. Acolo este transformată într-o „senzație” de către fotoreceptori și este transferată în creier, locul în care este „decodificat” în imagini. Sistemul optic al ochiului este format din “cristalinul” cornean și cristalin, pupila (care reglează intrarea luminii) și umorul apos și umorul vitros al “lichidelor”, cele din urmă având capacitatea de a refracta și de a focaliza razele de lumină pe retină.

Retina este alcătuită din milioane de celule numite fotoreceptori care sunt de două feluri: cu conuri si cu bastonașe. Fotoreceptorii cu bastonașe se găsesc la marginea retinei și sunt responsabili de vederea în lumina scăzută pe timp de noapte și de orientarea vizuală. Fotoreceptorii cu conuri sunt situați în maculă, adică centrul retinei și sunt responsabili de vederea detaliilor și a culorilor.

Principalii factori care determină dacă radiațiile de mediu vor afecta ochiul uman sunt: intensitatea luminii, lungimea de undă primită de țesuturile oculare și vârsta receptorului.

Ce este Lumina Albastră?

Modelul de lumină care este absorbit de retină variază între 420-560 nm, lungimile mai mici de 300 nm și lungimile de undă între 415 și 500 nm fiind cele mai dăunătoare. Lumina albastră se află în spectrul luminii vizibile, variind de la 415-500 nm și poate cauza efecte nocive asupra vederii.

Reacțiile chimice care sunt generate atunci când fasciculul de lumină este reflectat pe retină fac ca bastonașele și conurile să trimită un „semnal lizibil” către creier. Când lungimea de undă este depășită, pe lângă timpul de expunere, aceasta poate provoca daune oxidative, deoarece capacitatea antioxidantă este depășită.

Care este lumina albastră de pe ecrane?

Cantitatea de lumină albastră primită de ochi de la razele solare este de aproximativ 30%, în timp ce becurile cu incandescență emit între 3-4%, iar LED-urile și dispozitivele electronice între 25-40%.

Deși lumina soarelui conține lumină albastră, însă problema apare când timpul de expunere directă la lumina albastră este mult prea îndelungat. Lumina albastră joacă un rol cheie în procesele noastre nervoase, însă expunerea zilnică între 5-12 ore la această lumină este dăunătoare,

Ce daune provoacă lumina albastră?

Lumina albastră poate genera condiții proaste pentru funcționarea vederii noastre, cum ar fi:

Opacitate în sistemul nostru de “lentile”, cum ar fi cataracta, fotokeratita, cu disconfort la nivelul pleoapelor.
Uscăciunea ochilor
Alterarea ciclului somn-veghe prin supraexpunerea nocturnă la lumina albastră; acomodarea limitată a „lentilelor” ochilor noștri în fața luminii.
Scăderea acuității vizuale, cum ar fi prezbiopia.
Afectarea oxidativă a retinei care poate duce la pierderea vederii din cauza așa-numitei degenerescențe maculare.
Oboseală vizuală
Oboseala ochiului este o problemă obișnuită care apare după utilizarea intensă a ochilor, cum ar fi atunci când conduceți pe distanțe mari, dar și atunci când este expusă ecranelor dispozitivelor electronice timp de câteva ore.

Semnele sau simptomele tulburării oculare sunt de obicei

Mâncărimi ale ochilor
Ochi apoși sau prea uscați
Vedere încețoșată
Durere de cap
Sensibilitate la lumină
Dificultate în concentrare
Ochi obosiți

Prezbiopia este afecțiunea cunoscută sub numele de „oboseala ochilor”. Această afecțiune este cauzată de un proces degenerativ al cristalinului, proces care se produce odată cu înaintarea în vârstă. Oboseala vizuală, în schimb, este o stare cauzată de factori externi precum lumina albastră.

Cum ne protejăm ochii de lumina albastră?

Sistemul nostru vizual are o rețea antioxidantă eficientă care ne protejează de acțiunea razelor de lumină. Sistemul de lentile, pupilă, umorile apoase, vitroase și retina conțin diverși antioxidanți naturali, carotenoizii luteină și zeaxantină, vitaminele C și E, minerale precum zincul și seleniul, Omega 3 (DHA și EPA), printre altele, care lucrează în armonie pentru a combate radicalii oxidativi.

Când acest sistem devine dezechilibrat, este esențial să oferim, împreună cu o dietă echilibrată, suplimente care pot ajuta la restabilirea echilibrului antioxidant al vederii noastre.

De fapt, un studiu care a implicat peste 4000 de pacienți, sponsorizat de Institutul Național al Ochilor (studiu AREDS), a adus în vedere mai multe informații despre factorii de risc care cauzează degenerescența maculară legată de vârstă (DMA) și pentru a evalua efectul dozelor de vitamina C , vitamina E, luteină, zeaxantină, omega 3 și zinc pe evoluția acestei boli oculare.

Rezultatele studiului AREDS au arătat că nivelurile ridicate de antioxidanți, luteină, zeaxantină, Omega 3 și zinc au redus semnificativ riscul de AMD avansat și pierderea vizuală asociată.