Despre agorafobie: Cum sa invingi frica de spatii deschise

E o confuzie foarte des intalnita. Agorafobia nu inseamna pur si simplu frica de o piata publica uriasa sau de un camp deschis, desi cuvantul asta sugereaza. In realitate, este teama profunda si paralizanta de a te afla in locuri sau situatii din care crezi ca scapararea ar fi extrem de dificila sau absolut imposibila daca ai incepe sa te simti brusc rau.

Practic, frica ta principala este ca vei face un atac de panica, iar nimeni nu te va putea ajuta sau te vei face de ras in fata tuturor. De aceea, o persoana cu agorafobie se poate panica la fel de tare intr-un lift blocat, intr-un autobuz aglomerat, in mijlocul unui pod sau stand la o coada foarte lunga in supermarket.

De cele mai multe ori, agorafobia nu apare peste noapte dintr-un motiv misterios, ci se dezvolta treptat, ca un raspuns gresit invatat de creierul tau. De obicei, totul incepe dupa ce ai experimentat deja unul sau mai multe atacuri de panica puternice, intr-un anumit loc public, cand te asteptai mai putin.

Creierul tau, in incercarea disperata de a te proteja pe viitor, asociaza acel loc cu frica mortala. Astfel, incepi sa eviti locul respectiv. Apoi, frica se generalizeaza si incepi sa eviti alte locuri similare, pana cand ajungi sa iti reduci drastic "zona de siguranta", care uneori se restrange doar la propria ta camera.

Absolut da! Desi in mijlocul unei crize simti ca viata ta s-a terminat si ca vei ramane prizonier in propria casa, agorafobia este considerata de specialisti o tulburare extrem de tratabila. Nu te gandi la ea ca la un defect permanent al creierului tau, ci ca la o fobie puternica pe care ai invatat-o si, din fericire, o poti "dezvata".

Nu exista o pilula magica care sa stearga frica instantaneu, dar cu terapia corecta, rabdare si mult curaj, poti sa iti recapeti complet libertatea. Multi fosti pacienti duc astazi vieti absolut normale, calatoresc cu avionul si se bucura de evenimente aglomerate fara sa mai simta acea teroare paralizanta din trecut.

Terapia Cognitiv-Comportamentala (CBT) este de departe campionul absolut si standardul de aur in tratarea agorafobiei. Un psihoterapeut bine pregatit nu va insista doar sa vorbiti despre copilarie, ci se va concentra pe prezent. CBT te invata in primul rand sa recunosti si sa demontezi gandurile irationale care alimenteaza panica (ex: "Daca lesin in metrou, sigur voi muri").

Partea a doua, si cea mai grea, este terapia prin expunere treptata. Asta inseamna ca vei fi ghidat sa te confrunti cu situatiile de care te temi, pas cu pas, incepand cu cele mai putin infricosatoare. Poate la inceput doar vei deschide usa blocului, saptamana viitoare vei merge zece metri, invatand corpul ca esti in perfecta siguranta si ca panica intotdeauna dispare.

Medicii psihiatri folosesc adesea medicamente pentru a te ajuta sa treci peste momentele critice si a-ti scadea nivelul general de teroare, astfel incat sa te poti concentra la terapie. Antidepresivele moderne sunt tratamentul de baza, deoarece regleaza pe termen lung chimia creierului si scad frecventa episoadelor anxioase, nefiind pastile care sa te adoarma.

In cazuri specifice de panica uriasa si iminenta (cand de exemplu trebuie sa urci intr-un tren), medicul iti poate prescrie anxiolitice cu efect rapid, care calmeaza sistemul nervos in cateva zeci de minute. Acestea din urma se iau strict la nevoie si pe perioade scurte, deoarece corpul se poate obisnui prea mult cu ele.

Acesta este probabil unul dintre cele mai periculoase reflexe pe care le poti dezvolta. Pe moment, alcoolul functioneaza ca un anestezic excelent pentru creier, dandu-ti impresia falsa de curaj si diminuand instantaneu gandurile anxioase. Dar aceasta "vindecare" dureaza doar cateva ore si vine cu un cost urias.

Problema majora apare a doua zi, cand alcoolul iese din corp si sistemul nervos intra in sevraj usor. Panica se va intoarce mult mai furioasa si mai deasa decat inainte (fenomenul de anxietate de rebound). Folosind constant alcoolul ca o carja pentru a iesi din casa, iti cresti masiv riscul de a dezvolta, pe langa agorafobie, si o dependenta fizica severa.

Da, este 100% real si demonstrat biologic, nu e doar o vorba buna. Cand simti ca vine panica in supermarket, incepi automat sa hiperventilezi, adica sa respiri scurt si superficial doar din piept. Asta duce la scaderea oxigenului si iti creste ametelile, facandu-te sa crezi ca te vei prabusi imediat.

Tehnica de respiratie diafragmatica opreste fizic aceasta reactie in lant. Pui mana pe burta si incerci sa inspiri lent pana numeri la 4 (burta trebuie sa se umfle, nu pieptul), tii aerul 2 secunde si expiri foarte prelung pe gura pana la 6. Aceasta actiune simpla si calculata activeaza nervul vag, care functioneaza ca o "frana de mana" pentru sistemul tau nervos agitat.

Regula numarul unu cand simti acel val de caldura si frica la semafor este sa nu incerci sa fugi imediat, desi tot corpul iti urla asta. Daca fugi, creierul tau va inregistra fuga ca fiind "salvarea" si frica de semafor se va intari masiv. Incearca sa ramai pe loc, fixeaza-ti picioarele ferm pe asfalt si foloseste tehnica de ancorare.

Incepe sa numeri in gand lucruri pe care le vezi exact in secunda aia: numara cinci masini rosii, gaseste patru semne de circulatie, asculta trei sunete distincte de langa tine. Asta obliga portiunea logica a creierului sa munceasca si distrage atentia de la "alarma de incendiu" falsa. Panica este ca un val: urca agresiv, atinge un varf in 10 minute si apoi trece de la sine daca nu o hranesti fugind.

Anxietatea cronica iti mentine muschii intr-o tensiune continua si iti consuma foarte rapid rezervele de magneziu din corp, ceea ce duce la si mai multa agitatie, oboseala si chiar palpitatii deranjante. Suplimentele cu magneziu, alaturi de vitaminele din complexul B, pot ajuta unii oameni in refacerea echilibrului la nivelul sistemului nervos central.

Desi nu vor trata in mod direct fobia de a fi departe de casa, ele iti pot oferi un teren mental putin mai calm si un somn mai bun noaptea, lucruri esentiale cand te lupti zilnic cu fricile tale. Tine minte ca dovezile sunt mixte si ele nu inlocuiesc o terapie serioasa cu expunere. Discuta cu medicul inainte de a le integra in rutina ta.

Este instinctul primar sa iei mereu cu tine pe mama, iubitul sau un prieten apropiat cand te confrunti cu agorafobia. Ei actioneaza ca "oameni de siguranta" si te fac sa te simti mult mai protejat. La inceputul procesului de recuperare, acest lucru poate fi util pentru a te scoate treptat din casa in medii usor mai provocatoare.

Totusi, pe termen lung, terapeutii iti vor cere sa renunti treptat la aceasta strategie. Daca mergi intotdeauna insotit, creierul tau va crede in continuare ca singurul motiv pentru care nu ai patit nimic rau afara este pentru ca cineva a fost acolo sa te salveze. Pentru vindecarea reala, va trebui sa iti demonstrezi tie insuti, pas cu pas, ca esti complet capabil si in siguranta si atunci cand esti absolut singur.